Ministrul adjunct al justiției, Ivan Lișcina: În cele din urmă, Rusia va trebui să îndeplinească decizia CEDO

În Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) se află cinci procese a Ucrainei împotriva Rusiei. Procesele se referă la agresiunea Rusiei în regiunea Donbas și Crimeea ocupată. Astăzi este pregătit al șaselea proces.

Într-un interviu pentru «Цензор.НЕТ», ministrul adjunct al justiției - Comisarul pentru CEDO Ivan Lișcina, a vorbit despre modul în care se formează baza de probe, de ce printre martori a apărut un cetățean rus, care a luptat în Donbass, și cum noul proces poate influența asupra soartei cetățenilor ucraineni, împotriva cărora au fost fabricate dosare penale în Federația Rusă.

PENTRU NOI ESTE IMPORTANT  SĂ ARĂTĂM CĂ EXISTĂ O COERENȚĂ ÎN URMARIREA UCRAINENILOR, CĂ OAMENII SUNT TORTURAȚI

- Ministrul Justiției, Pavel Petrenco, a declarat că Ucraina pregătește cel de-al șaselea proces în CEDO împotriva Rusiei. Despre ce va fi vorba?

- Cel de-al șaselea proces pe care îl pregătim în CEDO împotriva Federației Ruse se referă la prizonierii politici. Vorbim despre ucraineni, care, potrivit acuzațiilor false, au fost arestați sau condamnați. Acum sunt deja vizibile anumite abordări standarte ale Rusiei față de astfel de prizonieri. Oamenii sunt reținuți pentru o încalcare administrativă. Unul, de exemplu, a fost reținut pentru presupusul jurământ în camera sa de hotel. Altul - pentru faptul că a părăsit automobilul său în zona de frontieră. Apoi sunt transportați în camere, unde se țin închiși și torturați. Avocatul este permis numai atunci când persoana este în condiția de a mărturisi orice ce este necesar.

- Ce trebuie să mărturisească?

- Ce na-r fi, că dăunează Rusiei! Că au luptat în Cecenia. Că pregăteau atacuri teroriste cu bombă nucleară sub Kremlin. Exagerez, desigur, dar cam așa este esența. În dosarele din Crimeea este puțin diferită situația. Există și acolo foarte dese încălcări, torture, dar acestea sunt mai deschise. Există sprijin din partea populației tătare, o minima informare în mass-media. Aici însă totul se întâmplă într-un mod liniștit. Se rețin, sunt forțați să ia vina pentru crimele pe care oamenii nu le-au comis, și să fabrică dosare pentru predare în judecată. Acum colectăm astfel de fapte pentru a le trimite la Strasbourg. Aceastea vor fi declarate în comun. Nu reprezentăm fiecare solicitant individual, ci vorbim de încălcări sistematice ale drepturilor omului.

- Ce vrem să obținem, dacă câștigăm? Revizuirea dosarelor, compensații persoanelor condamnate în acest mod?

- Este important pentru noi să dovedim că există persecuție sistematică a ucrainenilor, că oamenii sunt torturați, că ei mărtusisesc nu pentru că au săvârșit crime, ci pentru că sunt forsați să mărturiseze împotriva sa. Printre cetățenii noștri se numără și cei care au depus plângeri individuale. Și dacă arătăm că acesta este un fenomen de masă, le va fi mai ușor să-și afirme drepturile.

- În centrul de detenție a orașului Krasnodar din vara anului trecut, este reținut Pavel Grib. În legătură cu acesta există o decizie a Curții Europene. Dar acesta nu a primit niciun medicament sau o îngrijire medicală adecvată. Și acesta este doar un exemplu. Cum de a forța țara, care nu-și bate capul de decizia CEDO, să o îndeplinească? Anul trecut, președintele Dumei de Stat, Valentina Matvienko, a anunțat public posibilul refuz al Rusiei de a recunoaște deciziile Strasbourgului.

- Nu e important. Noi muncim pentru viitor. O situație similară a avut loc în Grecia în anii '70 în timpul «regimului colonelilor negri». Atunci, Grecia s-a retras din Consiliul Europei, înсhinzînd cu zgomot ușa, iar reprezentanții acestei țări au declarat că nu au nimic cu jurisdicția Curții Europene. Cu toate acestea, CEDO a continuat să examineze cererile depuse înainte de retragerea Greciei. CE considera, recunoștea că Grecia a încălcat Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a desemnat despăgubiri. Dar Grecia a continuat să insiste: nu suntem participanți și nu vom plăti nimic. Apoi, regimul s-a schimbat, s-au întors la Consiliul Europei și pentru toată lumea a plătit totul.

Nu spun că sperăm doar pentru schimbarea puterii. Poate, chiar și în cadrul celei existente, vor înțelege într-un anumit moment că este necesar să coopereze. În orice caz, sarcina noastră inițială este să obținem decizii obligatorii ale instanței internaționale care să confirme încălcările ale drepturilor omului din partea Rusiei. Nu folosim cuvântul «ocupație», însă aceasta înseamnă ocupație.

- În toamna trecută, a fost discutată în mod public intenția din partea Rusiei de a îngheța participarea sa la CEDO prin reducerea contribuției sale la bugetul Consiliului Europei. Dacă acest lucru se va întâmpla, cum va afecta această situație luarea în considerare a proceselor?

- Acest lucru nu va afecta  luarea în considerare a proceselor în nici un fel. Rusia poate să nu participe la proces, este dreptul ei, dar va face ca lucrurile să se înrăutățească pentru ea. Deoarece, în cele din urmă, deciziile CEDO vor trebui să fie îndeplinite. Neaplicarea deciziilor, așa demonstrativ, afectează și relațiile economice. Aceleași sancțiuni se bazează într-o anumită măsură pe încălcarea drepturilor omului. Deci, totul este foarte serios. Nu putem să dăm jos mâinile și să nu facem nimic.

- Nici eu nu cer asta. Doresc doar să înțeleg ce mecanisme există pentru a forța Rusia să pună în aplicare deciziile instanțelor. De exemplu, în luna aprilie a anului trecut, instanța de la Haga a ordonat Rusiei să reia activitățile Mejlisului și învățămîntului în limba ucraineană în Crimeea, și ce?

- Nimic nu s-a schimbat. Da, dreptul internațional este un lucru complicat. Dar să ne uităm de partea cealaltă. Până în prezent, Rusia a refuzat oficial să îndeplinească doar o singură decizie - în cazul YUKOSului. De la punerea în aplicare a altor decizii, chiar dacă nu le place, nu refuză să le îndeplinească. Da, ei întind timpul, dar vorfi nevoiți să îndeplinească. Unde să meargă?

- Câte plângeri individuale despre acțiunile Rusiei sunt în prezent în curs de examinare la CEDO?

-Nu pot să vă spun cifra exactă.

- Nu urmăriți asta?

- Noi nu putem urmări, nu avem o astfel de oportunitate. Până când problema nu este comunicată, adică nu este transferată statului pentru comentarii - nouă sau Rusiei - nu știm nimic despre asta.

- Și dacă un cetățean al Ucrainei dea în judecată Rusia, atunci instanța comunică doar Federația Rusă?

- Nu, CEDO implică neapărat statul, al cărui cetățean este această persoană - reclamantul - ca persoană terță.

Un alt lucru, că poate fi o situație dificilă. De exemplu, rușii spun că locuitorii din Crimeea sunt cetățeni ai Federației Ruse și nu pot avea sprijin din partea Ucrainei. Dar vom urmări în continuare astfel de cazuri. Chiar aflăm de la jurnaliști că astfel de cazuri au apărut, iar noi cu siguranță ne vom adresa Curții, astfel încât să facem parte ca persoană terță. Chiar dacă nu ne invită. Deși cred că Curtea ne va invita.

- Când personalul NABU (Biroul Național de anticorupție) a ajuns la sediul Ministerului Justiției în cadrul unei percheziții, public a fost declarat că documentele, legate de Curtea Europeană au suferit . Materiale referitor la Donbass și Crimeea deasemenea?

- Am avut negocieri cu NABU și am explicat că categoria dosarelor legate de Crimeea și Donbas este foarte importantă, iar aceste materiale sunt protejate prin confidențialitate. Ei ne-au înțeles și au formulat cererea lor astfel încât să nu afecteze ceea ce am colectat deja.

«ORICE MĂRTURISIRE FICSĂM NOTARIAL, CA SĂ NU FIE APOI: NU ASTA AM AVUT ÎN VEDERE»

- Ce poate servi ca probă în procesele împotriva Rusiei? Cum intenționați să dovediți implicarea ei în ceea ce se întâmplă în Donbass? Colaborați cu procuratura militară în această direcție?

- Da, cooperăm, au strâns o cantitate imensă de material. Dar ei au propria sarcină. Aceasta instituție documentează crimele comise în cadrul procesului penal ucrainean și colectează simultan materiale pentru Curtea Penală Internațională de la Haga. Curtea Penală Internațională - este direcția pe care o conduce Procuratura Generală. Avem o direcție puțin diferită. Nu încercăm să dovedim vinovăția unor oficiali ai Federației Ruse, a serviciilor militare speciale. Sarcina noastră principală este de a arăta un control general efectiv din partea Federației Ruse pe un anumit teritoriu al Ucrainei. Adică, pentru noi, crimele comise de anumiți oficiali ruși pe teritoriul țării noastre sunt importante din punctul de vedere al încălcării drepturilor omului. Sarcina noastră este de a colecta mărturisiri, care demonstrează suportul direct al Federației Ruse asupra formalțiunilor «L/DNR».

Abordarea Curții Europene este mult mai pragmatică decât cea utilizată în dreptul public clasic internațional. Dreptul public internațional este foarte precaut, abordând în mod formal chestiunile legate de suveranitate. Pentru dreptul public internațional, este foarte important modul în care un stat a ocupat teritoriul celuilalt, au participat oare militari în uniformă. Și dacă ocupă, să zicem, cu ajutorul asistenților săi, investind bani și energie în pregătirea lor, atunci încep întrebările despre aceea cum acești asistenți sunt controlați.

Ca exemplu, cazul «Nicaragua contra Statelor Unite», care se referă la participarea partizanilor «Contras» pregătiți de SUA în torture pe teritoriul Nicaragua și de alte încălcări ale dreptului umanitar. Atunci Curtea Internațională de Justiție a spus că, deși acțiunile SUA au contribuit la astfel de acțiuni din partea partizanilor «Contras», dar în mod direct Statele Unite, pentru astfel de încălcări, nu sunt responsabile.

Ideologia Curții Europene este protejarea drepturilor unui anumit cetățean față de acțiunile unui anumit stat. Anterior, în fața CEDO, un singur cetățean nu era subiect al dreptului internațional, el practic nu putea participa la procesele juridice internaționale. Apoi, el obținut dreptul să se plângă direct statului și să spună că acesta încalcă dreptul internațional împotriva lui.

- Ce aveți în vedere atunci, cînd spuneți că abordarea Curții Europene este mai pragmatică?

- Aceea, cum se apropie de problemele ocupației reale. Nu este interesat de aceste dificultăți: erau bărbați militari în uniformă sau nu, cât de mult există un control profund asupra administrației locale etc. Dacă un stat poate dovedi că a pierdut o parte din teritoriu prin vina unui alt stat, atunci acel care controlează acest proces, este responsabili pentru încălcarea drepturilor omului.

- Cu Crimeea situația este mai simplă, totul este evident acolo. Dar cu regiunea Donbas?

- După ce am câștigat cazurile «Casar și alții împotriva Ucraine», precum și «Hlebik  împotriva Ucraine», am făcut primul pas foarte important - CEDO a recunoscut că nu suntem responsabili pentru teritoriile ocupate.

- În cazul lui Hlebik, este vorba despre un fost deținut?

- Da, reclamantul s-a aflat pe teritoriul controlat cu începutul ostilităților, în timp ce toate materialele dosarului său erau pe teritoriul ocupat, deci nu erau accesate. Deaceea, dosarul nu a putut fi examinat de Curtea de Apel.

- Dar aceasta nu este suficient. Cum intenționați să demonstrați «controlul efectiv» de către Federația Rusă?

- Să vă desen o schemă, și veți înțelege totul. Deci, prima este prezența trupelor militare în regiune pe o perioadă lungă de timp. De exemplu, în această privință, ne orientăm pe cazul «Ciprul împotriva Turciiei» cu privire la ocuparea Ciprului de Nord. În această istorie, Turcia spunea că Ciprul de Nord este un stat independent - Republica Turcă a Ciprului de Nord, la care Turcia însăși nu are nici-o legătură. Și dacă s-au produs unele încălcări ale drepturilor omului, atunci Turcia nu este responsabilă pentru acest lucru. Dar CEDO a spus: dacă trupele voastre nu ar fi fost acolo de mult timp, nici o țară turcă a Ciprului de Nord nu ar exista.

Asemănător în acest sens este cazul «Ileașcu și alții împotriva Moldovei și Rusiei». În decizia sa, instanța a stabilit faptul că Federația Rusă are un control efectiv asupra teritoriului Transnistriei. Ileașcu și alți solicitanți au fost capturați de militarii ruși, care erau în subordinea generalului Lebedi. Ei i-au reținut și predat autorităților locale, iar acelea i-au închis pentru o lungă perioadă de timp. Și, interesant, în 1992 pentru activități antisovietice.

Al doilea argument pentru CEDO este controlul economic.

- În ce se exprimă?

- În cazul Ileașcu, Curtea Europeană a examinat, furnizărea a gazului și electricității din Federația Rusă direct în Transnistria și nu prin Moldova, aceasta este una. Și al doilea: a investigat legăturile economice directe dintre Rusia și Transnistria (import-export de bunuri, participarea companiilor ruse la privatizare în Transnistria etc.).

Și, în final, al treilea punct: acesta este sprijinul politic. Sau interacțiunea politică. Această problemă a fost ridicată în cazul lui Ileașcu, însă a fost investigat mai profund în cazul Cigarov împotriva Armeniei, care a vizat regiunea Karabahul de Munte. Reclamanții nu au putut dovedi existența trupelor armene, însă CEDO a constatat că a existat o interacțiune politică – un sprijin din partea oficialilor armeni a Karabahul de Munte.

Astfel, bazându-ne pe aceste trei puncte principale, noi, de fapt, ne formăm poziția pe Donbas. În Crimeea, totul este mult mai ușor. Prezența trupelor ruse nu mai este contestată de Rusia. Mai mult, începând cu luna martie, ei chiar își recunosc propriul control efectiv.

- Dar ocuparea Crimeei a început mai devreme. Recunosc sau neagă aceasta?

- Recunosc, dar nu până la sfârșit. Noi spunem că au obținut un control general efectiv în noaptea de 26-27 februarie. Reprezentanții Federației Ruse neagă acest lucru, susținând că trupele lor au sprijinit pur și simplu statul de drept. Ei spun că controlat doar trupele ucrainene, astfel încât acestea să nu încurce la alegerile libere și democratice a cetățenilor care locuiau în Crimeea.

Ei propun să se respingă practica europeană și să se exameneze această problemă numai din punctul de vedere al legislației ruse.

- Colectînd informații cu privire la trupele rusești în Donbas, vă bazați pe datele martorilor?

- Da, ne orientăm pe mărturisiri. Conform celor pe care le avem, cele mai vechi dovezi ale prezenței trupelor rusești, participarea lor în lupte, sunt datate din iulie 2014, când cercetașii ucraineni, care mergeau înaintea coloanei, au descoperit ambuscada trupelor rusești. Stăteau acolo cu arma rusească «Shmel», nu au îndrăznit să o dea separatiștilor locali.

Atunci au fost capturați 4 militari. Unul dintre ei a fost un local din Donețk, alții trei - militari ruși din GRU (Direcția de Informații Militare). Și noi știm că sunt de acolo, pentru că ei aveu livrete militare. Și unul chiar avea un drapel al forțelor speciale. Așa a fost începutul, atunci nu le era frică acolo de nimic.

- Primiți astfel de date de la Serviciul de Securitate (SBU)?

- La noi, au venit foștii luptători din partea voluntarilor care s-au aflat în închisorile «DNR» și, când s-au întors, au dat aceaste mărturisiri.

- Verificați ce spun ei?

- Noi notarizăm orice dovezi, astfel încât să nu se întâmple mai târziu: «N-am vrut să spun asta». Avem aproape o sută de martori numai în Donetsk și continuăm să colectăm informații. În plus, aceste mărturii sunt încrucișate. De exemplu, trei militari diferiți ne-au povestit povestea grupei din GRU. Tot ce se referă la prezența trupelor rusești, demonstrăm prin mărturii, prin fotografii și video, susținute de mărturiile oamenilor. Mai mult, o demonstrăm prin expertize, pe care le-am făcut la ordinul procuraturii militare, pentru care suntem foarte recunoscători. De asemenea, dovezi sunt, deciziile judiciare ale curților ucrainene împotriva militarilor ruși, a cetățenilor ruși și a colaboratorilor ucraineni care au fost condamnați în Ucraina și au mărturisit. Desigur, majoritatea au fost schimbați. Și nu putem comunica cu ei în direct. Și cei care continuă să rămână în închisoare nu au dorința să comunice cu noi. Dar în momentul în care au fost capturați, erau înfricoșați și au vorbit mult, iar aceste date se găsesc acum în materialele dosarelor, asupra cărora s-au luat decizii judiciare. Există, de asemenea, mărturii date deja în proces. De asemenea, le folosim.

- Materialele foto și video, de unde le luați? Din sursele deschise?

- Dacă găsim ceva pe YouTube, atunci le verificăm numaidecît. O parte dintre ele pur și simplu ne le prezintă. De exemplu, deputatul Andrei Teteruk ne-a adus materialele sale. Pe ele se află, perioada în care dînsul a fost comandant al batalionului «Mirotvoreț». Cum au intrat în zona Ilovaisc, cum trec prin șanțuri pline de bureați. A filmat tot pe telefon. Avem și e-mail, la care oamenii trimit informații incredibil de interesante.

- Adică, majoritatea oamenilor vin singuri, v-am înțeles corect?

- Se întâmplă diferit de fiecare dată. O parte din oameni sunt examinați în plus de noi pe baza materialelor furnizate de procuratura militară, pentru a afla mai multe detalii. Există situații în care pot apărea mărturisiri de pe teritoriul necontrolat privind participarea militarilor ruși. Poate să se întâmple că cineva trebuie să-și rezolve problema personală. De exemplu, avem un cetățean rus care sa predat trupelor ucrainene și se află pe teritoriul țării noastre, încercând să obțină statutul de refugiat. El a fost aproape extrădat în Federația Rusă, deși ne-a informat în detalii despre așa-numiți voluntari. Rușii numesc voluntari pe cei care «la chemarea inimii» au mers pentru a-și proteja patria-mamă de americani în Donbass. Unde pot să o mai apăre, dacă nu acolo? Deci, ei pleacă de bună voie să lupte cu Ukrobananderovți. Când am început să verificăm această poveste, am aflat că există o rețea întreagă de baze de instruire pentru formarea unor astfel de luptători, principalele se află în regiunea Rostov și Crimeea.

- Cum recrutează astfel de voluntari?

- Ei prind o persoană care a încălcat legea, apoi la ei vin din FSB (serviciul de securitate  rusesc) și propun: vreai să-ți ispășești vinovăția - du-te și luptă pentru patria ta în Ucraina. Aceștea apoi sunt aduși la o bază specială a Ministerului Situațiilor de Urgență din Federația Rusă. Ne-a spus că există o fată de la FSB care înscrie pe toți în registre. Le iau documentele, sut pregătiți pentru luptă, trag focul, ajută să încarce așa-numitele convoaie umanitare cu căști, vești antiglonț și mitraliere.

Și apoi în autobuze, fără arme sunt transportați peste frontiera. Trec peste un drum în pădure, sunt dați jos, le i se dau arme, sunt urcați în transportoare blindate și conduși către un punct special, unde vin cumpărătorii unităților militare separatiste. Ei își iau acești oameni deja militari care apoi ajung luptători pentru libertate ai «DNR». Astfel este formată sistema.

În povestea lui era o nuanță ciudată. Împreună cu el în tren spre Rostov au venit mai mulți oameni. Ei au fost aduși de un «Ford», cu steagurile «DNR». Și asta a fost anul 2014.

- Acest martor, cu care comunicați, pentru ce a fost reținut?

- El spune că ar fi comunicat pe Skype cu un ucrainenean, care a fost în «Sectorul de drepta» și că corespondența a fost spartă. I-au propus să-și facă alegerea: sau vei fi închis, sau vei merge să lupți. S-a dus să lupte. De la început a fost în subdiviziunea lui Motorola, apoi a intrat în alta. Pentru bătăi a fost dat în subsol, a fost ținut în fosta clădire a SBU din Donețk. Reamintește că a dormit pe rafturile din arhivă, împreună cu el atunci erau femei gravide, copii.

- Cum atunci ajuns la ai noștri?

- Au mers să săpe șanțuri lângă aeroportul Donetsk. A fost o bombardare, au fugit ... Materialele colectate, ne arată că acești așa-numiți  «voluntari» - nu sunt altceva decât, un sistem organizat de furnizare, din partea Rusiei, cu carne de tun pentru «LDNR».

În plus, pe baza datelor SBU, am adunat dovezi privind modul în care au fost formate așa-numitele 1 și 2 corpuri Armate, precum și despre cei care sunt acolo și dau ordine penale. Comandanții tuturor subdiviziunilor - separate, independente - sunt ruși. Adjuncții și șefii statelor majore, deasemenea. Toți comandanții, de la regiment și până la comandamentul batalionului, sunt ruși. Comandanții, în companii individuale, ca și în subdiviziuni de cercetași, sunt ruși. În subdiviziunile, care răspund de armament – comandanții deasemenea sunt ruși.

- Livrările de arme și muniții - fac parte, de asemenea, din dovezi?

- Aici ne orientăm la ceea ce oamenii noștri au capturat în luptă. Obținem informații de la Procurorula Militară Generală, în materialele lor figureaza destul de multe arme. Oferim informații la Strasbourg atât despre cantitatea totală, cât și despre cazuri individuale.

Am fost foarte ajutați de voluntarii noștri. Datorită lor am fost capabili de a obține informații foarte interesante cu privire la participarea în lupte a trupelor rusești și armelor rusești, despre corpurile armate, cine și unde se află, modul în care acestea s-au format.

Granicierii ne-au oferit date despre toate bombardamentele dincolo de frontieră. Avem nu doar informații că au existat bombardări, dar și date detaliate despre ora tragerilor și altele. Din aceste informații, eu, de exemplu, am aflat că lansarea stabilită de granicieri a rachetelor „Tochka“ a avut loc de pe teritoriul rus în momentul în care aeroportul Lugansk a fost distrus. De asemenea am aflat că elicopterele rusești nu doar au zburat deasupra teritoriului Ucrainei, ci și au atacat pe granicieri. Toate acestea au avut loc în vara anului 2014.

- Oamenii care dau mărturie, vor trebui să le spună apoi la Strasbourg?

- Tribunalul le va spune. Procedura este încă necunoscută. Posibil că vor veni aici. Poate vor chema acolo pe toți sau anumiți martori, așa cum va decide instanța.

- Sunt martorii în siguranță? Partea rusă știe numele lor?

- Aceasta este informație închisă pentru publică, dar CEDO trebuie să prezinte materialele reprezentanților Federației Ruse, ei cunosc aceste nume, nu putem ascunde martorul.

- Ucraina ridică chestiunea agresiunii informaționale în procesele sale?

- «Rezistența la informațională» ne-au oferit o expertiză pe această temă, iar cei de la «Stop-Terror» au oferit informații anume despre impactul din partea mass-media oficiale rusești asupra situației. Despre aceea cum se reflecta în presa rusă, ceea ce se întâmplă în Ucraina. Cum se formau opiniile, mai ales a cetățenilor pro-ruși din Ucraina cu privire la Maidan. Au strâns toate poveștile despre băieții răstigniți în chilotei, și alte înșelăciuni

- Este posibil să se arate în procesul de judecată că agresiunea a fost pregătită bine și din înainte?

- Am colectat date care demonstrează că pregătirea agresiunii rusești a constat din două părți. Prima parte - este disbalansarea situației în orașele ucrainene. Și aici am adunat materiale destul de extinse. În Odesa, Harkov, Zaporojie la Donețk: oamenii ne-au informat cum au venit emisarii ruși, consilierii ai deputaților Dumei, cum împărțeau bani, cum au comunicau cu elita locală. Cum împărțeau banii pe piața Kulikovo din Odesa etc. Separat, există informații despre atacarea Mariupolului, Casa Sindicatelor din Odessa. Asta este tot ce avem: în mărturiile și în materialele cazurilor penale pe care le-am primit de la PGU și SBU.

Deasemenea, despre problema instruirii militare. În expertiza făcută de experții militari, a fost investigat modul în care Rusia a format trupele pentru invazie. De la început au fost formate mai multe sudiviziuni militare, transferate spre Districtul Militar de Sud cele mai capabile unități militare ruse, cum ar fi pentru a proteja Jocurile Olimpice. Apoi aceste forțe luat parte la ocuparea Crimeei. Mai târziu, se pregăteu să invadeze Donbasul. Anume aceste subdiviziuni militare au atacat în perioada Ilovaiskului.

- Ivan Iurievici, dar despre componența economică? Este evident că există finanțare constantă a teroriștilor.

- Acest subiect este prerogativul SBU. Noi examinăm astfel de momente ca controlul administrativ și economic asupra teritoriului. De exemplu, în Duma de Stat există un organ special, care în mass-media germană este numit guvernul secret al «L/DNR».

Al doilea punct, pe care l-am examinat, este mai evident – deasemenea interesant, sunt banii. Dacă salariile și pensiile sunt plătite cu ruble, atunci aceste ruble ar trebui să vină de undeva. Și nu sunt aduse în genți mici, pentru că, scuzați-mă, trebuie să existe aici o abordare industrială. Unele informații ne le-au dat jurnaliștii, unele - Serviciul de Securitate, le-am depus la CEDO, nu ascundem aceasta.

Mai departe, altă chestiune - este cea mai sinceră și mai clară. Merge vorba despre alimentarea cu gaze. Am luat toate scrisorile adresate de la „Gazprom“ pentru „Naftogaz“ în care se cere să plătească gazul acordat și răspunsurile despre aceea că, de fapt, nu am comandat nimic, pentru ce să plătim?!

Există încă o chestiune la care am atras atenția, în se referă la controlul economic. În guvernul Federației Ruse există ministru adjunct al dezvoltării economice Nazarov. Are funcții atât de interesante - cum ar fi programele de investiții regionale, ceva de neînțeles. Dar dacă introduceți pe site-ul ministerului și treceți la pagina Departamentului, pe care îl conduce, acolo toate informațiile se referă exclusiv la Crimeea, mai mult nu e nimic. Este clar că, referitor la regiunea Donbass, ei nu vor arăta nimic în mod deschis. Ca un prim-ministru al teritoriilor ocupate. Gauleiter local.

- Se află în Moscova?

- Desigur, oficial la Moscova. Și fizic destul de des în Rostov. El a oferit un interviu pentru Bloomberg, unde a recunoscut de fapt că Rusia sprijină economic «LNR/DNR».

- Spuneți despre martorii din partea cealaltă. Cine sunt acești oameni?

- Până acum nu am văzut martori din partea Rusiei. Dar noi singuri pentru prima dată am depus martor doar în 2017.

- Când, credeți  că vor fi primele decizii ale CEDO?

- Este foarte dificil să presupun, nu sunt gata să formez orecare așteptări. Sper că în cel mult un an sau doi vom avea cel puțin o ședință cu privire la fapte.

Vă imaginați ce volume de materiale am depus, rușii își vor prezenta materialele proprii. Curtea Europeană ar trebui să studieze toate acestea. Acesta este un proces serios și cu o durată lungă.

15.02.2018

Autorul: Tatiana Bodnea, pentru "Цензор.НЕТ"

Foto: Natalia Șaromova, "Цензор.НЕТ"

Contact: censor.net.ua@gmail.com